Se spune că timpul este cel mai mare duşman al omului, că timpul distruge şi macină, aruncând suferinţă şi uitare.
Şi poate am crede ce se spune, dacă nu ne-ar opri simplitatea copleşitoare a bisericuţelor de lemn, clădite acum 100 de ani. Fragila lor înfăţişare ascunde, asemenea unei haine vechi, adevărata şi necuprinsa forţă a spiritului.
Bisericuţa de lemn din satul Vânători, comuna Gorbăneşti, a fost ridicată spre slava lui Dumnezeu în anul 1890. Aşa aflăm dintr-o cronică veche, din anul 1905, semnată de preotul paroh de atunci, M. Zăhărescu. Primii ctitori sunt Lascar şi Evdochia, împreună cu sătenii din Vânători, biserica primind hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”.
Preotul M. Zăhărescu pare a fi al treilea paroh al bisericii, după propria-i mărturisire, în acelaşi an, 1905, el scriind: „Această biserică n-a avut nicio reparaţiune, e în stare bună, numai trebuie tencuită, căci fiind de scânduri străbate în ea omăt, când e viscolul mai mare pe unele locuri”.
Cu adevărat bisericuţa construită la 1890, din scânduri, fără nicio avere, dar care se îngrijea de 1106 suflete, cuprinzând satele Vânători, Burleşti şi Silişcani, avea nevoie de o refacere. Aşa se face că în anul 1942 biserica este reconstruită, aşa cum arată Registrul inventar-jurnal prin inventarul din decembrie 1948 care consemnează la Averea bisericii parohiale: „Biserica Sf. M. M. Gheorghe, din lemn, acoperiş de tablă, reconstruită în anul 1942”; tot aici aflăm despre „Clopotniţa bisericii, nouă, neterminată, din lemn, la stradă”. Paroh este acum preotul Buga, până la sfârşitul anului 1952.
Ce s-a întâmplat de la construcţia bisericii până astăzi este greu de aflat din Registrul bisericii, completat sporadic şi fragmentar. Dar ne poarte mărturisi în adevăr bisericuţa, „când e viscolul mai mare”, cum spunea Sfinţia Sa preotul paroh Zăhărescu, pe la 1905, „căci fiind de scânduri străbate în ea omăt, pe unele locuri”. Să se fi oprit timpul în loc? Şi dacă aşa ar fi, poate am zări în strana veche un bătrân dascăl citind dintr-un Apostol de la 1811 sau dintr-o Psaltire de la 1829, sub privirile tăcute ale Sf. Mare Mucenic Gheorghe, aruncate dintr-o icoană veche. Dar nimic din toate acestea nu mai există. Împroprietărită în anul 1879 (când, probabil s-a hotărât construirea bisericii) cu 8 ha şi 5342 mp, teren arabil (conform aceluiaşi Registru), astăzi biserica e mai lipsită de bunuri ca niciodată.
Şi iată cum omul devine cel mai mare duşman al timpului, iată cum o sută de ani pot fi învinşi de lipsa dragostei şi de necredinţă!
Dar ceea ce a dăinuit în Vânători este puternic, covârşitor şi de neînvins! Cu îngăduinţa Lui Dumnezeu, pe 5 decembrie 2007 am fost hirotonit preot în această parohie. Instalat la data de 23 decembrie 2007, am descoperit în Vânători credinţă vie în suflete dezamăgite. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, sperăm să redăm acestor suflete nădejdea, credinţa şi dragostea. Iar dacă aceasta se va înfăptui, celelalte se vor adăuga nouă: o biserică nouă, o casă praznicară şi o troiţă.
